Top 5 carti citite

https://www.youtube.com/watch?v=SgBNxPgiYiE

                                        Recenzie

        În cazul în care doriti sa vedeti o recenzie mai amanunţită a cărţii "Numărul fiarei", am creat una pe canalil meu de Youtube, pe care vă invit să o vizionaţi. Acesta ecte link-ul către video. Vizionare plăcută!

https://www.youtube.com/watch?v=dM1cuSc01p8

                            Ultima carte pe care am primit-o

       Zilele acestea, am primit o carte pe care mi-o doream foarte mult sa o citesc. Însă aceasta nu este ca celelalte din bibliotecă. Ea face patre din categoria de cărţi de care sunt cel mai atasat (categoria cărţilor cu autograf). Această carte am primit-o pentru recenzie de la o scriitoare (Lavinia Călina) şi din cât am citit în prezent, cred ca o sa îmi placă foarte mult, deoarece începutul este plin de mister, iar limbajul folosit este unul familiar, cu exceptia micilor pasaje în limba engleză. Este o carte pe care o voi citi în scurt timp, cu toate ca nu este chiar cea mai subtire din bibliotecă. 

       Aceasta este doar o primă impresie despre cartea Copiii întunericului si vă asigur că va apărea o recenzie mai amănuntită a acesteia în scurt timp. Şi cu această ocazie, ţin să îi mulşumesc scriitoarei pentru că mi-a trimis carte. Această carte ocupă un loc special în biblioteda mea, alături de cele trei cărţi primite de la unul dintre scriitorii mei preferaţi (domnul Sergiu Someşan)

                              Numărul fiarei

           Această carte am primit-o pentru recenzie de la domnul Sergiu Someşan şi pot să spun ca este o carte de-a dreptul incredibilă. În această carte, sunt şapte scurte poveşti SF una mai interesanta decât cealalta. În prima poveste (cea a carei nume este purtat de carte), este vorba despre o tanara bibliotecară, ce lucra la biblioteca unui mic oraşel. însă aceasta intră in contact cu un domn destul de misterios (după părerea mea). Acesta îi tastează pe calculatorul ei nişte numere, a căror sumă este numărul 666 (numărul fiarei). Iar în momentul in care aceasta apasă butonul pentru ai arăta rezultatul, începe partea foarte interesantă. 

         Cu toate ca, eu nu aveam o idee prea bună despre scriitorii romani, această carte m-a făcut să mi-o achimb. Este o carte interesantă ce nu îţi dă voie să o laşi dina mână până când nu o termini. Domnul Sergiu are un stil de a scrie ce imi place foarte mult, unul ce arată că are scrisul în sânge. Este o carte uşor de citit, caraster ce mă atrage şi de care ţin cont în momentul in care aleg o carte. 

          Această carte este una fantastică si de aceea a meritat să îi dau cinci stele din cinci pe goodreads, Multimită acestei cărti, acum am un nou scriitor preferat si sunt sigur că voi citi de acum înainte toate cărţile scrise de Sergiu Someşan ce îmi pică în mâmă.

                         Cimitirul animalelor-Stepfen King

         Voi începe această recenzie cu câteva explicaţii. Aveam altă recenzie planificată pe ziua de azi, însă în această dimineaţă mi-au revenit în minte micile probleme pe care le-am avut cu această carte şi m-am gândit să le împărtăşesc cu voi cât mai repede.
         Nu am obiceiul de a citi cărţi horror pentru că nu fac parte din genurile mele preferate, am vrut să încerc acest roman pentru a “ieşi din zona de confort”, pentru a vedea dacă este ceva atractiv în acest stil. Prima mea idee a fost să mă duc la Stephen King şi să aleg cea mai subţire carte pentru ca în cazul în care nu îmi va fi pe plac să nu pierd extrem de mult timp.
         Am uitat să menţionez că nu am experienţă cu cărţile horror, dar am văzut suficiente filme şi ştiu care sunt scenele clasice. Aşadar, Cimitirul animalelor începe într-un mod clasic, o familie se mută într-o casă ce parcă are semne de avertizare, tatăl se împrieteneşte cu vecinul de alături, cel care îi va povesti ulterior de un loc numit Cimitirul animalelor unde copiii se duceau să îşi îngroape animalele de companie. Acest loc este înconjurat de ceva straniu, iar dincolo de el este tărâmul cu adevărat înspăimântător. Nu este o idee rea pentru o carte horror, dar mi-aş fi imaginat-o altfel pusă în scenă.
Înainte de a spune care au fost micile probleme, ţin să menţionez că n-a fost o lectură rea, ci mai degrabă neutră, nu m-a făcut să povestesc despre ea altcuiva, să m-a păstrat în atmosfera ei după ce am terminat-o.
            Am simţit că acţiunea este lipsită de curaj. Sunt suficient de puternică încât să citesc cărţi de groază şi scopul pe care îl urmăresc, evident, este să mă sperii. Cred că o carte horror nu se îndreaptă spre personaje, spre construirea lor, spre moduri de gândire, deci singura ei preocupare ar trebui să fie înspăimânarea cititorului. Ceea ce nu s-a întâmplat, cel puţin nu la început. De fiecare dată când aveai parte de o scenă mai puternică, se dovedea a fi un exerciţiu de imaginaţie al personajului principal, o halucinaţie, un scenariu posibil sau doar proiecţia unei frici. Să vă dau un exemplu care nu este din acest roman ( fără spoilere, prin urmare) şi care vă va arăta la ce mă refer. Personajul principal se trezeşte liniştit şi vede pe pereţi un mesaj scris cu sânge I will kill you. În loc să lase acest element oarecum de groază ( pot mai mult, dar nu e cazul acum), în această carte probabil că ar fi transformat în: un copil cu probleme de vorbire a vrut să îi facă o surpriză şi a scris cu vopsea ceea ce el credea că înseamnă I will hug you. So tight. Nu am înţeles de ce autorul a înlăturat elementele mai puternice pentru a le transforma în iluzii.
          Ceea ce am observat atât în această carte, cât şi în filme este că durează mult prea mult până să se întâmple ceva cu adevărat. Mai exact, cam 350 de pagini. Îmi dau seama că trebuie să ţii cititorul în tensiune, dar eu am tot aşteptat să apară ceva care să îmi stârnească o reacţie, atunci când a  venit eram deja prea plictisită şi nu m-a impresionat. În plus, am văzut filme în care se întâmplau lucruri mult mai aiurea. Cei care aţi mai citit Stephen King, în romanele lui de 1000+ pagini când începe să se întâmple ceva?
         Am mai avut mici probleme pe parcurs, dar am cam lungit această postare şi mă voi opri aici. Pentru a nu încheia pe un ton negativ, ţin să precizez că finalul a avut câteva momente bune, care aveau şansa să te sperie puţin.
        Luand in considerere argumentele de mai sus, nota pe care o ofer acestei carti este 3,5 stele din 5

                              Noutăţi în bibliotecă

https://www.youtube.com/watch?v=lzuKySqOcXE

                            Tărâmul fanteziei năroade

        

         Tărâmul fanteziei năroade este un volum aparut la editura Corint. Această carte o are ca protagonistă pe o fată numită Ana. Într-o zi când aceasta se afla în camera ei si îşi făcea temele la matematică, pe cartea acesteia a căzut un medalion straniu, pe care Ana nu îl mai văzuse niciodată. Ne ştiind cum a ajuns acel medalion acolo, sau de unde a aparut, aceasta a decis să îl ducă la şcoală pentru a il prezenta unui profesor ce era specialist în obiecte magice. 
        Încă din momentul în care profesorul a văzut medalionul a ştiut ce fel de obiect magic este. Acel colier era un medalion de teleportare ce are rolul de al duce pe cel ce îl poartă în orice dimensiune magică. Profesorul, datorită faptului că a cunoscut o sumedenie de cazuri misterioase legate de astfel de medalioane, a sfătuit-o sa nu îl poarte. Însă aceasta, imediat ce a ajuns acasă, si l-a pus în jurul gâtului, dar nu înainte de a se echipa pentru o astfel de aventură.
         Imediat ce şi l-a pus în jurul gatului s-a trezit Într-un alt univers, dar din pacate unul ce parea a fi destul de neprietenos. Era unconjurata de monştrii şoparla, dar din fericire a fost salvată de către un trol pe nume Edgar. Apoi porneşte împreună cu noul ei prieten spre palatul regelui acelui tinut pentru ai cere drepturi egale pentru orice creatură. În drumul acesteia, aceasta salvează un varcolac, un monstru şi un tânăr vrăjitor, cu care se împrieteneşte şi alături de care urmează să îşi continuie călătoria.
         Din moment de regele era în razboi cu un conducător malefic ce se auto intitila regele razboinic din vest, cea mai bună cale de ai atrage arenţia regelui era să îi învingă cel mai mare duşman, lucru ce l-a şi făcut. Însă, bucuria nu a durat prea milt, deoarece regele a vandut-o lordului rezboinic în schimbul păcii, dar datorită acesteia, la conducerea regatului apare un nou personaj, dar de data aceasta, un prieten al Anei. După ce s-au limpezit apele, aceasta se întoarce acasă, dar nu cu mâna goala, ci cu o poveste de spus prietenilor ei.
         Aceasta carte este foarte subţire, lucru ce o face uşor de citit. Şi cu totul că este scrisă într-un mod destul de simplu de înţeles, are parţi ce nu prea au sens, anume armura si sabia tatalui Anei (ce să caute o armură si o sabie in casa unei familii din zilele noastre?), sau faptul că a fost numită prinţesă, apoi vândută si apoi din nou prinţesă, plus faptul ca această carte este pe alocuri clişeică.
        Nota pe care o ofer acestei cărţi este doua din cinci stele.