Casa de sticlă - Vampirii din Morganville

         "Casa de sticlă" este primul volum al seriei Vampirii din Morganville, scrisa de Richel Caine. Aceat volum o are ca protagonistă pe Clere, o fară de 17 ani ce studia la universitatea din Morganville. Într-o zi, în timp ce era la spălătoria internatului, s-a luat la ceartă cu cea mai mare rivală a ei (Monica). Iar un urma acestei certe, ce s-a terminat deloc placut pentru Clere, aceasta a fost nevoita să meargă la cabinetul medical. 

         Cu toate că şi-a revenit, îşi dorea să părăsească campusul universităţii, deoarece se temea de faptul că s-ar mai putea întâlni cu Monica. A căutat în mai multe locuri, însă într-un sfârşit a găsit o casă in care ar putea sta de acum în colo. A mers a 2-a zi la acea casă dar din cauza oboselii, era cât pe aci să leşine pe veranda acesteia, însă a fost ajutată de o fată ce locuia la acea casă împreună cu alti doi prieteni. Aceasta a ajutat-o să intre în si le-a prezentato colegilor ei. Cu toate că aveau nevoie de inca un coleg ce să îi ajure cu chiria, Machel (cel mai mare dintre ei) nu a fost deacord. El credea că este prea mică pentru a locui împreună cu ei, dar după ce au mai discutat, Clere a vrut să plece, însă a fost oprită de Eve, ce i-a povestit istoria oraşului, şi anume faptul că oraşul Morganville este condus de vanpiri. 

          În cele din urmă, Clere a fost acceptată de cele trei persoane ce urmau sa îi devină prieteni. Însă, nu s-a terminat torul aici. Lui Clere îi era frică să meargă la şcoala, dar a fost convinsă de un băiat pe nume Shan, ce stătea în casă cu ea, să o facă, promiţîndu-i că va merge şi el cu ea. Însă, prezenţa acestuia a fost în zadar. În timpul unei ore ce se desfăşura în laborator, pe spatele lui Clere a fost turnat acid de către una dintre prietenele Monicăi. Iar pentru a se asugura că nu vor mai fi atacuri la adreas lui Clere, Shan a făcut un pact cu vampirii din oraş, în scopul protejării lui Clere.

         Acest volum a fost de-a dreptul fascinamt. Mi-a plăcut mult ideea unui oraş în care vampirii trăiesc alături de oameni. Richel Caine are un stil de a scrie aparte, lucru ce îmi stârneşte dorinţa de a citi şi celelalte volume ale acestei serii.

       Nota pe care o ofer acestei cărţi este patru stele din cinci, deoarece am întâlnit pasaje ce nu aveau legătură cu restul conţinutului, iar uneori mi se ofereau mai multe detalii decât ar fi fost necesar.

                          Taramul fanteziei naroade (video)

    https://www.youtube.com/watch?v=jC9E3SlH5r4

                          Vampiraţii-Adâncurile morţii

         În acest roman este vorba despre un tânăr pirat pe nume Connor Tempest. Acesta, împreuna cu doi dintre camarazii săi aşteptau sosirea corabiei Doablo (vasul din echipajul căreia fac cei trei parte) pe ţărmul oraşului Calle del Marinero. În tinp ce aceştia aşteptau, au ales sa intre într-un bar din apropiera.

          În acel bar se ţinea un fel de concurs de scandemberg, al cărui campion era de fiecare dată o fată. Ne având nimic de pierdut, şi-au încercat şi ei norocul, însă Bart şi Jaz au eşuat lamentabil. Toată presiunea era pe umerii lui Connor. Tânărul băiat era singurul ce putea să salveze imaginea corabiei Diablo. Spre surprinderea tuturor, acesta a reuşit să o învingă pe Kally (campioana acelei competiţii), însă bucuria acestora nu a durat foarte mult, deoarece au fost nevoiţi sa parasească localul, din cauza faptului că s-au luatla ceartă cu un tânăr lord al vampirilor, ce le-a ordonat slugilor sale să îi captureze pe cei trei. Aceştia, fără să mai stea pe gânduri, au loat-o la fugă prin oraş, avand doi vampiri pe urmele lor.

         Văzînd că nu au nici macar o şansă de scăpare prin oraş, au ales să alerge in port, pentru a căuta o navă cu care să fugă, însă întâmplarea a făcut ca aceştia să ajungă pe nava lui Kally. După ce aceştia au plecat din port, au realizat un lucru destul de îmfiorător. Toţi membrii echipajului, înafara de căpitan, se află în scaune cu rotile. Cu toate că li se părea ciudat, aceştia nu au indrăznit să întrebe ce au păţit. După o zi de navigat, aceştia se apropiau de locul în care doreau să ajunga  cei de pe nava Delfinul Deochiat. Cu toate că cei trei nu au primit nici măcar un motiv de bănuială, Connor era nelinistit. Nu ştia nimic despre locul în care trebuiau să ajungă si în plus, auvea tot belul de voci în capul lui, ce îl atenţionau, spunând încet "pericol în adîncuri". Pe cât era Connor de neliniştit, pe atât era Bart de calm, deoarece între acesta şi Kally s-a înfiripat iubirea.           Imediat ce au ajuns la destinaţie, membrii echipajului le-au dezvăluit secretul lor. Aceştia erau defapt sirene. După ce membrii echipajului a intrat in apă, i-au convins şi pe cei trei pirati să intre. Însă aceea a fost cea mai mare greşeala pe care o puteau face. în momentul în care au intrat un apă, sirenele au încercat să îi ucidă. Însă, datorită vigilenţti lui Bart, acestea au dat greş. Acesta a reuşit să taie cu sabia doua sirene, lucru ce a atras rechini. În timpul nebuniei ce se petrecea sub apă, acestia au reuşit că se întoarcă la bordul navei, şi să porneasco spre Calle del Marinero, unde îi aştepta corabia Doabli.

         Această carte a fost extrem de captivantă, iar lucrul ce mi-a plăcut cel mai mult la ea a fost combinaţia dintre piraţi si vampiri. Această operă m-a ţimut mereu cu sufletul la gură. 

         Nota pe care clar ar meritao această carte este  5  din 5 stele.

Jocurile foamei volumul 1

                                 Jocurile foamei volumul 1

Panemul, o tara ridicata din cenusa unui loc numit candva America de Nord, a fost impartita in 13 districte, fiecare dintre ele avand o anumita ocupatie ca mineritul, agricultura etc. Din cauza conditiilor grele de viata, oamenii din districte s-au revoltat impotriva conducerii, impotriva Capitoliului. Ca pedeapsa a rebeliunii, districtul 13 a fost in totalitate distrus, impreuna cu locuitorii sai, iar conducatorul a creat Jocurile Foamei, ca o pedeapsa ce le reaminteste in fiecare an oamenilor ce patesc daca se revolta.

“Indiferent ce cuvinte ar folosi, mesajul e clar: Uitaţi-vã cum vã luãm copiii şi cum îi sacrificãm fãrã sã puteţi face nimic. Dacã ridicaţi un deget, vã distrugem pânã la unul. Aşa am fãcut cu Districtul 13.”

Din fiecare district sunt trasi la sorti cate un baiat si o fata, cu varsta intre 12 si 18 ani, numiti tributuri, pentru a participa la Jocuri. Ei sunt aruncati intr-o arena imensa, in aer liber, un loc plin de pericole, unde nu e suficient sa supravietuiasca, ci trebuie sa se omoare intre ei.Arena este intesata de camere de luat vederi, iar Jocurile sunt transmise in tot Panemul. Un singur tribut poate supravietui si acela se va intoarce acasa bogat si incununat de glorie.

Katniss e foarte ingrijorata. Numele ei intra in urna de extragere de 20 de ori, pentru ca a luat de la stat ratii de mancare pentru ea si familia ei, iar pentru fiecare ratie luata, a platit cu inca o adaugare a numelui ei in urna de extragere. Dar asta nu se compara cu Gale, prietenul ei si partenerul ei de vanatoare, care, avnd o familie mai numeroasa, a trebui sa ia mai multe ratii, numele sau fiind pus de 42 de ori in urna. E clar ca ei, care au atatea intrati, sunt mai in pericol de a fi extrasi pentru Jocuri decat cei care au o singura intrare, dar nu au avut incotro decat sa riste, pentru a-si putea hrani familiile.
Insa cand se face extragerea, nu numele lui Katniss este strigat, ci al surioarei ei Prim, de numai 12 ani. Ea avea o singura intrare, si totusi, a fost aleasa. Dar nu poate sa o lase sa se duca, sa intre in arena. Ar fi ca o condamnare la moarte. Asa ca se ofera voluntar in locul ei. Cu toate ca si pentru Katniss participarea la Jocuri e tot o condamnare la moarte.

“-(…) Nu vreau decât sã te întorci acasã. O sã te strãduieşti, nu-I aşa? O sã te strãduieşti de-adevãratelea? Întrebã Prim.
-O sã mã strãduiesc de-adevãratelea, jur, îi rãspund.
Şi ştiu cã, de dragul lui Prim, o s-o fac.
Pe urmã Apãrãtorul Pãcii apare în uşã, fãcându-ne semn cã timpul nostrum s-a încheiat şi n îmbrãţişãm cu atâta putere încât mã doare şi nu pot spune decât:
-Vã iubesc. Vã iubesc pe amândouã.”

Celalalt tribut, baiatul din Districtul 12 ales pentru Jocuri, este Peeta, baiatul brutarului si coleg de scoala cu Katniss. Ea nu e prea incantata de acest lucru, pentru ca se simtea oarecum datoare fata de el, fiindca in urma cu multi ani, cand ea si familia ei sufereau de foame, Peeta i-a dat doua paini. Katniss e un caracter integru si nu vrea sa se stie datoare fata de cineva, iar acu, daca va ajunge fata in fata cu Peeta in arena, va fi nevoita sa il omoare pentru a-si salva viata.

“Nu pot sã nu compar ceea ce mã leagã de Gale cu ceea ce pretind cã mã leagã de Peeta.Faptul cã nu pun niciodatã la îndoialã motivele primului, în timp ce nu fac nimic altceva decât sã mã îndoiesc de ale celui de-al doilea. Dar, în realitate, comparaţia nu e corectã. Eu şi Gale am fost aduşi împreunã de nevoia reciprocã de a supravieţui. Eu şi Peeta ştim cã supravieţuirea celuilalt înseamnã propria moarte. Cum s-ar putea ocoli asta?”

Lucrurile nu par a fi bune pentru Katniss si Peeta, tributurile districtului 12, cel mai slab District, iar ei vor fi niste tinte usoare la Jocuri. Dar lucrurile se schimba cand Peeta marturiseste intr-un interviu ca este indragostit de Katniss. Spectatorii incep sa ii indrageasca pe asa-zisii “indragostiti sub o stea potrivnica”, iar daca spectatorii ii plac, ii plac si sponsorii, care le pot fi un real ajutor in timpul Jocurilor.

De prima data de cand s-a oferit voluntar sa intre in Jocuri, rasare speranta ca ar puutea chiar sa invinga. Dar oare poate supravietui junglei, animalelor salbatice, si mai ales, salbaticilor tribute care s-au antrenat pentru Jocuri si sunt pregatiti sa ucida cu sange rece pe oricine le sta in cale?

E o carte impresionanta, o poveste care te poarta pe taramurile imaginatiei, dincolo de limite, intr-o alta lume, o lume in care foamea e un adversar periculos, dar si mai periculoasa este rautatea de nedescris a oamenilor.